Codul Muncii modificare si completare (Lege nr. 12/2015)

In Monitorul Oficial nr. 52/22.01.2015 s-a publicat Legea nr. 12/20.01.2015 de modificare si compeltare a Codului Muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Modificarile vizeaza art. 16 (privind absente nemotivate, concediu fara salariau si vechimea in munca), art. 56 (privind o mai corecta definire a incetarii de drept a contractului individual de munca pe motive de pensionare), art. 92 (clarificare nivel salarial muncitor temporar vs nivele salariale la utilizator) si art. 145 si 146 (care clarifica aspecte legate de acordare a concediului de odihna anual platit).

Legea abroga unele articole din Ordonante ale Guvernului Romaniei specifice sectorului bugetar :

– art. 22 alin.(3) din O.G. nr. 6/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 66/29.01.2007 (aprobata cu Legea nr. 232/2007)

– art. 23 alin. (4) din O.G. nr. 10/2008 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 79/01.02.2007 (aprobata cu Legea nr. 177/2008).

Dupa cate se constata din studilul legii 12/2015, art 139 privind zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza nu a fost completat. Avem in vedere faptul ca:

In cursul anului 2014, s-a reglementat acordarea unei zile lucratoare libere pe an pentru ingrijirea sanatatii copilului, ]n scopul de a asigura posibilitatea parintilor sau reprezentantilor legali ai copilului de a verifica anual starea de sanatate a acestuia (Lg 91/2014).

De asemenea, ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Romane, este declarata zi de sarbatoare naționalá (Lg. 171/2014). In legatura cu termenul ʺsarbatoare nationalaʺ, se poate constata noutatea termenului juridic. In timp ce Ziua Nationala a Romaniei este declarata la data de 1 Decembrie (art. 12 alin. (2) din Constitutia Romaniei) si este stabilita si zi de sarbatoare legala in care nu se lucreaza (art. 139 alin. (1) din Codul Muncii), ziua de 24 ianuarie este doar ʺzi de sarbatoare nationalaʺ.

Ca atare, atat ziua libera pentru ingrijirea sanatatii copilului, cat si ziua de 24 ianuarie ca zi de sărbătoare nationala permit lucratorului sa absenteze motivat de la locul sau de munca (binenteles) cu acordul angajatorului.

TEMEI LEGAL
– Lege nr. 91/2014 – Legea pentru acordarea unei zile lucratoare libere pe an pentru ingrijirea sanatatii copilului,; Publicatie : Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 496 din 03.07.2014
– Lege nr. 171/2014 – Legea privind declararea zilei de 24 ianuarie Ziua Unirii Principatelor Romane ca zi de sarbatoare natională; Publicatie : Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 18.12.2014

 

LEGEA NR. 12/ 20.01.2015 (extras)

Art. 16.

„(5) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.

(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesionala fara plata, acordate in conditiile art. 155 si 156.”

 

Art. 56.

Contractul individual de munca existent inceteaza de drept:

„c) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data comunicarii deciziei medicale asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de gradul I sau II. ”

 

Art. 92.

(1) Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator, in aceleasi conditii ca si ceilalti salariati ai acestuia.

(2) Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care prin contractul de punere la dispozitie dotarea este in sarcina agentului de munca temporara.

„(3) Salariul primit de catre salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar.

(4) In masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de munca si care presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul utilizatorului.”

Art. 145.

(1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.

„(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile.” (conf.  Lege nr. 12/2015)

(3) Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.

„(4) La stabilirea duratei concediului de odihna anual, perioadele de incapacitate temporara in munca si cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului pentru ingrijirea copilului bolnav se considera perioade de activitate prestata.

(5) In situatia in care incapacitatea temporara in munca sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru ingrijirea copilului bolnav a survenit in timpul concediului de odihna anual, acesta se intrerupe, urmand ca salariatul sa efectueze restul zilelor de concediu dupa ce a incetat situatia de incapacitate in munca, de maternitate, de risc maternal ori cea de ingrijire a copilului bolnav, iar cand nu este posibil urmeaza ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.

(6) Salariatul are dreptul la concediu de odihna anual si in situatia in care incapacitatea temporara in munca se mentine, in conditiile legii, pe intreaga perioada a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat sa acorde concediul de odihna anual intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a aflat in concediu medical.”
„Art. 146.

(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.

(2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoaneiin cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual..

(3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.”